Cum Sa-i Ajutam Pe Copii Sa Mearga Fericiti La ...

Atunci cand totul decurge firesc si copilul pare sa evolueze in parametri normali, cand nu sunt incidente neplacute la gradinita, totul e perfect. Parintii sunt multumiti, copiii sunt fericiti si aproape ca nu simtitm nevoia sa ne intrebam care este scopul gradinitei, pentru ca el se vede de la sine. Exista insa si destule cazuri in care copiii nu se adapteaza acestei schimbari, cand trecerea de la viata acasa la un program cat de cat organizat este dificila sau, si mai grav, cazuri in care parintii se izbesc de metode cel putin bizare ale educatorilor, de conditii mizere intalnite in gradinite etc. In aceste situatii, intervine, inevitabil, indoiala asupra utilitatii gradinitei si intrebarea, cat se poate de fireasca

Cum sa-i ajutam pe copii sa mearga fericiti la ...

Ce parinte exemplar? Doamne sunt ironic evident! Citesc si ma minunez! Generatii distruse de parinti superprotectivi si care nu stiu sa faca pe parintii! Draga Alex, dar la ce duci copilul tau in parc? Ti-ai pus vreodata intrebarea? Tu scrii scrisoarea, deci te-ai gandit la toate variantele? Nu cred! Ti-a sfugit cea mai importanta. In parc sunt copii, cu sau fara jucarii. In parc are loc acea socializare de care se pare ca unii parinti nu au avut parte. Cel putin asa reiese di randurile scrise. Copiii invata sa tina la jucariile lor, dar sa si imparta si sa se joace impreuna cu alti copii. Mereu am dus copii in parc cu rucsacul plin de jucarii, dar mereu am incercat sa-i fac sa se joace cu alti copii, cu sau fara jucarii. In parc invata sa stea in mijlocul oamenilor si sa interactioneze (socializeze) cu altii. Mici sau mari. Pacat de Mark! Ii urez sa nu aibe ocazia sa citeasca vreodata aceasta scrisoare.

Am citit atatea pareri incat a mea probabil ca nici nu mai conteaza si sper sa nu supar pe nimeni; scriu totusi ca sa incurajez parintii sa se increada in intuitia lor intotdeauna! Dar totusi sa educe copilul (viitor adult) asa incat sa fie amabil si darnic, sub nici o forma rautacios si egoist. Daca nu vrea sa imparta nu-l putem obliga, dar bine ar fi sa imparta; daca vrem sa-i luam jucarii in parc nu-i o catastrofa, dar bine ar fi sa-l lasam sa descopere lumea ce-l inconjoara, sa socializeze cu alti copii si sa-si faca prieteni. Un tata care-si duce copilul in parc este de admirat, foarte rar vezi asa ceva, eu cel putin nu-l pot convige pe sotul meu sa iasa in parc cu copiii daca nu sunt si eu. Ca mama, este normal ca atunci cand esti in parc ai nevoie si tu sa te recreezi cateva secunde si nici nu trebuie sa fii mereu in umbra copilului, e ok sa te si joci cu el, dar mai lasa-l sa si exploreze, sa-si creeze propriile idei si sa intervii doar atunci cand esti solicitata sau atunci cand este absoluta nevoie. Aceasta este parerea mea personala, fiecare parinte hotaraste cum este mai bine pentru copilasul lui,indiferent de situatia financiara; fie ca este un copil planuit, fie ca este un copil venit pe neasteptate, eu doresc tuturor copiiilor sa aibe in jurul lor oameni care sa-i pretuiasca si sa-i sprijineasca mereu, sa devina adulti responsabili, cu o minte deschisa si cu o inima plina de bunatate!

Voi faceti ce vreti dar in felul asta copiilor vostri nu le va fi bine pe viitor. Ii cocolositi mult prea mult. Poate ar fi bine sa va amintiti de vremurile in care eram noi mici, nu erau atatea jucarii si imparteam in fata blocului cu totii o minge. Nu mai murea nimeni si eram toti fericiti ca aveam un joc frumos pana pe inserat.

Poate ca tu nu ai vazut copii care sa imparta pentru ca erai prea ocupata cu altceva. Fetitele mele de mici au impartit orice jucarie, chiar si prefetatele lor. Daca nu vrei sa imparta nimic, du-i niste nisip acasa sau lasa-i in padure, asa cum spunea cineva mai sus. Atata timp cat merg in parc, trebuie sa imparta si cu altii, sa socializeze pentru ca altfel o sa ajungem o societate de salbatici.

Eu cred ca daca explici frumos si des si fara enervare Mai ales in cazuri din acestea grave de lovit alt copil e posibil sa mearga si sa inteleaga. Dar in cazul in care explici frumos si continua comportamentul agresiv impotriva altor copii e datoria parinte lui sa intervina ca de aia se numeste educatie si bune maniere.

Draga soacra! Ai devenit a doua mea mamă! Vă mulțumim foarte mult că aveți grijă de noi - copiii voștri. Oferă-ne bunătatea, atenția și sfaturile înțelepte. La multi ani, va doresc sa nu va imbolnaviti, sa fiti fericiti si sa va lasati ochii sa straluceasca mereu de bucurie. Lasă toate greutățile și necazurile să treacă pe lângă tine.

Povestea ta de viata este foarte asemanatoare cu a mea.Am 46 de ani si dupa o casnicie de 28 de ani,sotul meu si a dat seama ca nu ma mai iubeste,asta dupa ce l am prins ca vorbea cu o alta femeie.Dependenta financiar de el,fara prieteni,fara facultate,fara nici o speranta,cu trei copiii adolescenti .De aproape 5 luni s a mutat intr o alta casa,vorbim doar despre copiii si casa.Nimeni nu stie ca suntem separati.Sunt disperata.M am inscris la facultate,la zi ca sa imi umplu timpul,sa fac ceva pt mine,intentionez sa ma inscriu si la alte cursuri si nu in ultimul rand sa merg la terapie de grup .Ma lupt cu disperare sa nu intru in depresie.Sotul meu bun ,iubitor,familist,credincios ,s a transformat intr un om rece si indiferent la lacrimile si durerea noastra.L am iubit cu disperare toata viata mea,am trait prin el.Cum sa i spun inimii mele sa nu l mai iubeasxca?Nu am nici un prieten caruia sa i pot plange pe umar,cu care sa iesi la o cafea.Mi ar fi placut sa te cunosc,sa ne ajutam reciproc.Sunt tare singura si trista. 041b061a72